Garoafe pentru fete

Azi e zi de sărbătoare în vecini, se însoară unul dintre ei şi e mare zarvă în bloc. Când mi-a spus maică-mea cine că se însoară, m-am uitat la ea tâmp. Păi, câţi ani are mamă, că eu tot de şase ani îl văd?

Pe puştiul ăsta (eu tot aşa îi spun) l-am cunoscut prima oară pe când avea vreo şase anişori, când s-a mutat la noi în bloc ( acum o mie de ani). Împreună cu sora şi fratele lui, au mărit gaşca noastră din bloc de la 30 la 33 de copii per scară de bloc cu patru etaje. Vă daţi seama ce de copilărime era? Ne călcam în picioare când ieşeam la joacă.

Într-o zi, sună cineva la uşă. Mă uit pe vizor, văd o doamnă cu o statură impresionantă şi o recunosc pe noua vecină. Când deschid uşa, .... surpriză! În prag, undeva pe la nivelul genunchilor mei, se afla puştiul ăsta ştirb, cu un buchet de garoafe în mânuţe.

Timid, m-a întrebat dacă soră-mea era acasă. I-am spus că era pe la şcoală şi, atunci, maică-sa la îndemnat să îmi dea mie florile, spunându-ne că puştiul a ţinut morţiş să îi aducă flori soră-mii. F ăcuse o pasiune pentru ea, care avea deja dublul vârstei lui.

Câteva zile mai târziu, când veneam spre casă, în faţa blocului îl vedem pe copil alergând în întâmpinarea soră-mii. Ajuns în faţa ei, i-a spus cu un zâmbet imens pe faţă: „Ţi-am adus flori mâine când nu erai acasă”.

Şi acum se însoară, iar eu nu pot să îmi şterg imaginea asta din cap. Casă de piatră, copii sănătoşi şi o viaţă frumoasă, R!

Până data viitoare, să trăiţi frumos!