Aseară, pe când mă preumblam prin casă, am auzit nişte acorduri drăguţe răzbătând din cutia televizorului. M-am apropiat curioasă să vadă şi ochiul meu (care nu mai bate de mult fază lungă) cine cântă. L-am văzut pe EL, Juniorul Bănică frământându-se de zor la tele. După cum probabil ştiţi, dicţia domnului nu e chiar la ea acasă, aşa că refrenul suna ceva de genul Cine eşti ......hmm ... hhmmm... ă?. Vă jur că am încercat să înţeleg ce spune guristul roakenrol, dar n-am înţeles decât la sfârşitul piesei când a repetat numele melodiei.
În tot acest timp, apare şi soră-mea (ei bine, da, nu sunt singura, mai există cineva pe lumea asta cu ADN similar) şi mă întreabă cine a cântat. Eu ii spun despre cine e vorba în frază şi cum se cheamă piesa, respectiv "Cine eşti chip de lună?". Mă edificasem şi eu între timp. La care ea mă întreabă:
- Ce zice, mă? Cine eşti libelulă? ...
Deci da. Deci din această povestire, eu, deci, trag, deci, trei concluzii:
1. Dicţia mea este similară celei a Juniorului Roakenrol.
2. În familia mea, urechile nu sunt elementul forte (puţin probabil, căci noi două cântăm de vreo duzină de ani într-un cor meseriaş).
3. Titlul piesei + dicţia Juniorului = multiple interpretări (nici nu vreau să mă gândesc ce rime ar găsi unii mai inspiraţi).
Până data viitoare, să trăiţi frumos!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu