miercuri, 1 aprilie 2009

Păcăliţi şi păcălici

Tot răsfoind netul în căutare de lucruri interesante m-am trezit cu un mesaj pe mess de la o prietenă care mă invita să o văd pe Andreea Raicu alergând goală. Cum aşa ceva nu era de ratat am dat repede click pe link şi ce să vezi? Păcăleală de 1 aprilie. Aşa mi-am adus şi eu aminte că azi e ziua păcălelilor.

Si dacă tot am adus vorba de asta, trebuie să povestesc una dintre cele mai reuşite păcăleli administrată, în colaborare cu prietena mea, cui alteia decât şefei noastre, pe care o vom numi “M”. Norocul nostru că ţinea la glume, căci altfel, cred că albie de porci am fi fost de nu ne mai spălau nici inundaţiile de anul trecut.

Si ce-am făcut? Păi, am cumpărat o cutie generoasă cu bomboane delicioase de ciocolată cu caramel, ambalate individual. Acum că tot vă plouă în gură, ca şi nouă atunci, să trecem la faza următoare. Aşadar, am pregătit surpriza cu foarte multă migală şi am lăsat „ostentativ din greşeală” cutia pe masa şefei. Aceasta, râzând pe sub mustăţi de uituceala noastră, a înşfăcat prada şi a dat fuga la şefa ei (la noi era aşa cu foarte mulţi şefi, şefuţi şi futuţi, scuzaţi expresia!). Tremurând de nerăbdare, noi aşteptam reacţii, felicitări, baloane, aplauze si câte şi mai câte. Intr-un tarziu, cu coada între picioare şi cu gura pungă apare şi Păcălita noastră, bombănind savuros.

Foarte mândră şi binevoitoare (a se citi voia să îmblânzească scorpia), se înfăţişase „superioarei” ei cu bomboanele noastre, oferindu-i-le mărinimoasă. Pofticioasă din fire, M s-a repezit şi ea şi a aruncat una (bomboana) în gură pentru ca în secunda următoare .... să se strâmbe şi să scuipe afară dezgustată şi nedumerită ...... măslina. Zâmbind timid ca de o glumă nereuşită a încercat din nou şi din nou şi din nou, descoperind pe rând toate măslinele pe care noi, cu migală, le ambalaserăm în locul delicioaselor bomboane.

Nu ştiu în ce măsură am reuşit să redau hazul situaţiei, ce stiu cu certitudine este faptul că aceea a fost o de 1 aprilie pe care o voi ţine minte şi sper ca această farse să inspire altele la rândul ei chiar mai reuşite.

Până data viitoare, să trăiţi frumos!

2 comentarii:

  1. offf, ce amintiri îmi mai trezesti măi, apădebulată!

    RăspundețiȘtergere
  2. deci, ma intitulez partasa la chestia asta si sunt chiar mandra, deci, da?!
    si sunt convinsa ca si a doua oara ne-ar iesi la fel de bine! :)

    RăspundețiȘtergere