Bluză caracteristică portului naţional românesc, împodobită cu broderii sau cusături

Primăvara aceasta la noi în cor a plouat cu tot felul de manifestări care mai de care mai pline de spontan. Aşa se face că duminica asta ne-am deplasat cu pas săltăreţ (la propriu) către Muzeul Satului, care aniversa o căruţă şi jumătate de ani de activitate, iar noi am fost solicitaţi să ne facem simţită prezenţa pe acolo, mai exact, în incinta proaspăt restauratei biserici nemţene Răpciuni. Deci, dacă aţi trecut pe acolo şi aţi văzut un grup de fete mândre şi feciori zdraveni defilând făloşi în ii tradiţionale româneşti să ştiţi că ........ nu eram noi.

Am adus în discuţie acest amănunt, aparent nesemnificativ în acest moment al povestirii, pentru că doresc să informez publicul cititor că membrii cântăcioşi ai corului SOUND au două costumaţii declarate oficial.

Una dintre ele se constituie astfel: una bucată rochie verde închis pe corp de fată (pentru cei care se orientează mai greu vezi stânga sau vest)

şi

trei bucăţi de haine (pantalon + cămaşă neagră + papion verde închis) pe corp de mascul (pentru aceiaşi menţioneţi anterior, vezi dreapta sau est).

Cea de-a doua ţinută, general valabilă, este alcătuită din una pereche blue jeans + una bucată ie tradiţională românească, că aşa suntem noi, patrioţi.

Revenind la manifestările noastre, aminteam că acest eveniment a necesitat deplasarea noastră, în grup şi în uniformă, prin întreg muzeul. La un moment dat, în timp ce ne afişam nevoie mare pe aleile satului, a trecut pe lângă noi un cuplu mai în vârstă ţinându-se tandru de mână. Era un soare extrem de puternic şi pe la orele 14 când se întâmpla acest episod şi nu le-am putut vedea figurile, dar am auzit extrem de limpede vocea suavă a doamnei în timp ce se adresa indignată partenerului:

- Ia uite dragă, şi-au luat toţi ii.

După prima secundă de uluială, mi-am imaginat-o pe duduia întârziată grăbind pasul şi căutând cu înfrigurare buticuri cu ii de vânzare.

Până data viitoare, să trăiţi frumos!